PLĂCINTÓR s. v. făcăleț, sucitor, vergea.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

plăcintór, plăcintoáre, s.n. (reg.) 1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar. 2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză groasă; măngălău.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink