4 definiții pentru plăcintor
Explicative DEX
plăcintor sn [At: ARH. FOLK. I, 205 / Pl: ~oare / E: plăcintă1 + -tor] 1 (Trs) Sucitor pentru întins foi de aluat. 2 (Reg) Bucată dreptunghiulară de lemn cu una dintre suprafețe brăzdată de șanțuri, cu care se calcă rufele de pânză groasă, înfășurate în prealabil pe un sul de lemn. 3 (Reg) Obiect de lemn, lung și dreptunghiular, cu suprafață ondulată, pe care se freacă rufele la spălat sau cu care se netezesc rufele de pânză groasă Si: (reg) măngălău.
Sinonime
PLĂCINTOR s. v. făcăleț, sucitor, vergea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
plăcintor s. v. FĂCĂLEȚ. SUCITOR. VERGEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
plăcintor, plăcintoare, s.n. (reg.) 1. sucitor (pentru întins foi de aluat), plăcintar. 2. bucată dreptunghiulară de lemn cu care se calcă rufele de pânză groasă; măngălău.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plăcintor
plăcintor substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)