PLÂNSOÁRE, plânsori, s. f. 1. Plâns1. 2. (Înv. și reg.) Cerere, jalbă. 3. Nume dat în popor unor boli (de copii) care provoacă insomnii și plânset necontenit. – Plâns1 + suf. -oare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÂNSOÁRE ~óri f. pop. Boală de copii manifestată prin plâns necontenit și insomnie. /plâns + suf. ~oare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÂNSOÁRE s. 1. v. plânset. 2. v. plâns.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PLÂNSOÁRE s. v. plângere, reclamație.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
plânsoáre s. f., g.-d. art. plânsórii; pl. plânsóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink