opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIȘICHER, -Ă, pișicheri, -e, s. m. și f. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

pișicher, ~ă a [At: POLIZU / V: (înv) peșc~, peșecher / Pl: ~i, ~e / E: tc pișekâr] (Fam) 1-2 smf, a (Om) șiret, care încearcă să înșele pe alții, care umblă după profituri, care trăiește din șiretlicuri. 3 a (D. manifestări ale oamenilor) Care trădează pe omul șmecher Si: șmecher, șmecheresc. 4 a (Rar) Care cere abilitate, iscusință pentru a fi realizat Si: ingenios.

PIȘICHER, pișicheri, s. m. (Fam.; adesea adjectival) Om șiret, priceput la șmecherii; sforar, șarlatan. – Din tc. pișekâr.

PIȘICHER, pișicheri, s. m. Om șiret, priceput la șmecherii, la învîrteli; șarlatan, sforar. Unii îl făceau pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. ◊ (Adjectival) Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575.

PIȘICHER ~i m. Persoană șireată, pricepută la șmecherii; șmecher. /<turc. pișekâr

pișicher a. și m. șiret: dalei, puiu de pișicher! POP. [Turc. PIŠEKIAR, dibaciu (lit. care practică un meșteșug)].

pișichér m. (turc. pers. pișekiar, meseriaș, maestru la jocu cu aruncarea cupelor, d. pișe, artă, și kiar, care face. V. becher). Fam. Șiret, șmecher, șarlatan. V. ischĭuzar.

peșcher sm vz pișicher

peșchir[1] sm vz pișicher

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

peșecher a, smf vz pișicher corectat(ă)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pișicher (fam.) adj. m., s. m., pl. pișicheri; adj. f., s. f. pișicheră, pl. pișichere

!pișicher (fam.) adj. m., s. m., pl. pișicheri; adj. f., s. f. pișicheră, pl. pișichere

pișicher s. m., adj. m., pl. pișicheri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PIȘICHER s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

PIȘICHER adj. v. șiret, șmecher, viclean.

pișicher s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

pișicher adj.v. ȘIRET. ȘMECHER. VICLEAN,

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pișicher (pișicheră), adj. – Viclean, șiret. Tc. pișkiar „chelner, ospătar” (Tiktin; Candrea); pentru semantism, cf. papugiu. Der. din tc. pișekiar „scamator” (Șeineanu, II, 296) este și ea posibilă. – Der. pișicherlîc, s. n. (potlogărie, escrocherie).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

pișicher, pișicheri s. m. om glumeț / poznaș

Intrare: pișicher (adj.)
pișicher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișicher
  • pișicherul
  • pișicheru‑
  • pișicheră
  • pișichera
plural
  • pișicheri
  • pișicherii
  • pișichere
  • pișicherele
genitiv-dativ singular
  • pișicher
  • pișicherului
  • pișichere
  • pișicherei
plural
  • pișicheri
  • pișicherilor
  • pișichere
  • pișicherelor
vocativ singular — —
plural — —
peșecher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșecher
  • peșecherul
  • peșecheru‑
  • peșecheră
  • peșechera
plural
  • peșecheri
  • peșecherii
  • peșechere
  • peșecherele
genitiv-dativ singular
  • peșecher
  • peșecherului
  • peșechere
  • peșecherei
plural
  • peșecheri
  • peșecherilor
  • peșechere
  • peșecherelor
vocativ singular — —
plural — —
peșcher1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșcher
  • peșcherul
  • peșcheru‑
  • peșcheră
  • peșchera
plural
  • peșcheri
  • peșcherii
  • peșchere
  • peșcherele
genitiv-dativ singular
  • peșcher
  • peșcherului
  • peșchere
  • peșcherei
plural
  • peșcheri
  • peșcherilor
  • peșchere
  • peșcherelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: pișicher (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pișicher
  • pișicherul
  • pișicheru‑
plural
  • pișicheri
  • pișicherii
genitiv-dativ singular
  • pișicher
  • pișicherului
plural
  • pișicheri
  • pișicherilor
vocativ singular
  • pișicherule
  • pișichere
plural
  • pișicherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșcher
  • peșcherul
plural
  • peșcheri
  • peșcherii
genitiv-dativ singular
  • peșcher
  • peșcherului
plural
  • peșcheri
  • peșcherilor
vocativ singular
  • peșcherule
  • peșchere
plural
  • peșcherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peșecher
  • peșecherul
plural
  • peșecheri
  • peșecherii
genitiv-dativ singular
  • peșecher
  • peșecherului
plural
  • peșecheri
  • peșecherilor
vocativ singular
  • peșecherule
  • peșechere
plural
  • peșecherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pișicher, pișicherisubstantiv masculin
pișicheră, pișicheresubstantiv feminin
pișicher, pișicherăadjectiv

  • 1. familiar adesea (și) adjectival Om șiret, priceput la șmecherii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sforar șarlatan șiret șmecher
    • format_quote Unii îl făceau... pișicher, papugiu. DELAVRANCEA, S. 24. DLRLC
    • format_quote Mare pișicher! Strajnic prefect ar fi ăsta! CARAGIALE, O. I 133. DLRLC
    • format_quote Dar un turc, mai pișicher, Se oprea cam lîngă el Și. din gură mi-i vorbea, Și cu bani mi-l ispitea. TEODORESCU, P. P. 575. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.