pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a dușmăni; a invidia.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIZMĂLUÍT adj. v. pizmălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink