pizmăluíre, pizmăluíri, s.f. (înv.) ură, dușmănie; invidie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pizmăluí, pizmăluiésc, vb. IV (înv.) a urî; a dușmăni; a invidia.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink