PIVOTÁ, pivotez, vb. I. Intranz. 1. (Tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) A se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact. ♦ Fig. (Despre acțiuni, procese etc.) A se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva. 2. Spec. (Mil.) A executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc. ♦ A-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea). – Din fr. pivoter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PIVOTÁ ~éz intranz. 1) tehn. A se roti în jurul unui pivot. 2) (despre acțiuni, procese, dezbateri etc.) A se desfășura în jurul aceluiași obiectiv. 3) rar (despre persoane) A se răsuci brusc în călcâie (pe un singur picior, ca în jurul unui pivot). /<fr. pivoter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIVOTÁ vb. I. intr. A se roti, a se întoarce (ca) pe un pivot. [< fr. pivoter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIVOTÁ vb. intr. a se roti în jurul unui ax vertical. (< fr. pivoter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PIVOTÁ vb. (TEHN.) a se roti.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pivotá vb., ind. prez. 1 sg. pivotéz, 3 sg. și pl. pivoteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink