PIURÍE, piurii, s. f. Stare patologică provocată de infecția căilor urinare și caracterizată prin prezența puroiului, a leucocitelor și a germenilor microbieni în urină. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIURÍE s.f. (Med.) Prezența puroiului în urină. [Pron. pi-u-ri-e. / < fr. pyurie, cf. gr. pyon – puroi, ouron – urină].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIURÍE s. f. prezența puroiului în urină. (< fr. pyurie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

piuríe s. f. (sil. pi-u-), art. piuría, g.-d. art. piuríei; pl. piuríi, art. piuríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink