piucá pers. 3 sg. piúcă, vb. I (reg.) a țipa.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

piúcă s.f. (reg.) fluieraș din coajă de salcie pentru copii.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink