opțiuni
  • info
3 intrări
34 de definiții

Explicative DEX

PIUARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a piua și rezultatul ei; împâslire. [Pr.: pi-ua-] – V. piua.

piuare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 403 / P: pi-ua~ / Pl: ~uări / E: piua] 1 Pisare a minereului în piuă (7). 2 Batere și îndesire a țesăturilor de lână în piuă (11).

PIUARE s. f. Acțiunea de a piua și rezultatul ei; împâslire. [Pr.: pi-ua-] – V. piua.

PIUARE, piuări, s. f. Acțiunea de a piua.

PIUA, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.

PIUA, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.

PIUAR, piuari, s. m. (Pop.) Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.

pioar sm vz piuar

pioariu sm vz piuar

piua vt [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 39 / V: (reg) piui, (Pzi: ~esc, piui) / P: pi-ua / Pzi: ~uez / E: piuă] 1 (C. i. minereuri) A zdrobi în piuă (7). 2 (C. i. țesături) A da la piuă (11) Si: (reg) a pisa (11).

piuar sm [At: DRLU / V: (îrg) pioar, pioariu, (reg) pivar / P: pi-uar / Pl: ~i / E: piuă + -ar] 1 (Îvr) Persoană care lucrează la piuă (7). 2 Persoană care posedă o piuă (3). 3 Lucrător la piuă (11) Si: (reg) dârstar, măiugar, (înv) menghinegiu.

piui2 v vz piua

pivar sm vz piuar

PIUAR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.

PIUA, piuez, vb. I. Tranz. A trece prin piuă țesăturile de lînă.

PIUAR, piuari, s. m. Muncitor care lucrează la o piuă sau conduce o piuă (1). – Pronunțat: -uar.

A PIUA ~ez tranz. (țesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă

piuar m. cel ce calcă cu piua.

piŭár și pivár m. (p. piŭă). Proprietar de piŭă (fabrică de postav gros), ștezar.

pivár, V. piŭar.

Ortografice DOOM

piuare (pop.) (desp. pi-ua-) s. f., g.-d. art. piuării (desp. pi-uă-)

piuare (pop.) (pi-ua-) s. f., g.-d. art. piuării (pi-uă-)

piuare s. f. (sil. -ua-), g.-d. art. piuării (sil. -uă-)

!piua (a ~) (pop.) (desp. pi-ua) vb., ind. prez. 1 sg. piuez (desp. pi-uez), 3 piuează (desp. pi-uea-), 1 pl. piuăm (desp. pi-uăm); conj. prez. 1 sg. să piuez, 3 să piueze; ger. piuând (desp. pi-uând)

piuar (pop.) (desp. pi-uar) s. m., pl. piuari

piua (a ~) (pop.) (pi-ua) vb., ind. prez. 3 piuează, 1 pl. piuăm (pi-uăm); conj. prez. 3 să piueze (pi-ue-); ger. piuând (pi-uând)

piuar (pop.) (pi-uar) s. m., pl. piuari

piua vb. (sil. pi-ua), ind. prez. 1 sg. piuez, 3 sg. și pl. piuează, 1 pl. piuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. piueze (sil. -ue-); ger. piuând (sil. -uând)

piuar s. m. (sil. -uar), pl. piuari

piuar (2 sil.)

Enciclopedice

PIUÁRE (< piuă) s. f. Operație de finisare textilă constând în compactarea țesăturilor de lână prin împâslirea fibrelor; se execută prin presarea acestora între cilindri rotitori sau prin batere cu ciocanul în mediu umed și cald (acid sau bazic).

Sinonime

PIUA vb. (Transilv. și Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)

PIUAR s. (pop.) morar, (reg.) dârstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)

PIUA vb. (TEXT.) (Transilv. și Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)

PIUAR s. (TEXT.) (pop.) morar, (reg.) dîrstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)

Intrare: piuare
  • silabație: pi-ua-re info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuare
  • piuarea
plural
  • piuări
  • piuările
genitiv-dativ singular
  • piuări
  • piuării
plural
  • piuări
  • piuărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: piua (vb.)
  • silabație: pi-ua info
verb (VT215)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • piua
  • piuare
  • piuat
  • piuatu‑
  • piuând
  • piuându‑
 singular plural
  • piuază
  • piuează
  • piuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piuez
 (să)
  • piuez
  • piuam
  • piuai
  • piuasem
a II-a (tu)
  • piuezi
 (să)
  • piuezi
  • piuai
  • piuași
  • piuaseși
a III-a (el, ea)
  • piuază
  • piuează
 (să)
  • piueze
  • piua
  • piuă
  • piuase
plural I (noi)
  • piuăm
 (să)
  • piuăm
  • piuam
  • piuarăm
  • piuaserăm
  • piuasem
a II-a (voi)
  • piuați
 (să)
  • piuați
  • piuați
  • piuarăți
  • piuaserăți
  • piuaseți
a III-a (ei, ele)
  • piuază
  • piuează
 (să)
  • piueze
  • piuau
  • piuară
  • piuaseră
Intrare: piuar
  • silabație: pi-uar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piuar
  • piuarul
  • piuaru‑
plural
  • piuari
  • piuarii
genitiv-dativ singular
  • piuar
  • piuarului
plural
  • piuari
  • piuarilor
vocativ singular
  • piuarule
  • piuare
plural
  • piuarilor
pioar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pioariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pivar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piuare, piuărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a piua și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: împâslire
etimologie:
  • vezi piua DEX '98 DEX '09

piua, piuezverb

  • 1. A da o țesătură de lână la piuă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pisa
etimologie:
  • piuă DEX '98 DEX '09

piuar, piuarisubstantiv masculin

  • 1. popular Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă; muncitor care lucrează la o piuă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Piuă + -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.