PIUÁR, piuari, s. m. Persoană care posedă, conduce sau îngrijește o piuă (1); muncitor care lucrează la o piuă. [Pr.: pi-uar] – Piuă + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIUÁR s. (pop.) morar, (reg.) dârstar, măiugar, (înv.) menghinegiu. (E ~ de profesie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

piuár s. m. (sil. -uar), pl. piuári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink