căutare avansată
Din totalul de 30 sunt afișate 18 definiții pentru piua (vb.), piua (interj.), piuă   conjugări / declinări

PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

piuá (a ~) (pop.) (pi-ua) vb., ind. prez. 3 piueáză, 1 pl. piuắm (pi-uăm); conj. prez. 3 să piuéze (pi-ue-); ger. piuấnd (pi-uând)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PIUÁ vb. (Transilv. și Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUA interj. v. atenție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PIUÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIUÁ, piuez, vb. I. T r a n z. A trece prin piuă țesă­turile de lînă.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

piuá vb. (sil. pi-ua), ind. prez. 1 sg. piuéz, 3 sg. și pl. piueáză, 1 pl. piuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. piuéze (sil. -ue-); ger. piuând (sil. -uând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se mărunțește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă.Pl. și: piue.Var. (Înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă.Pl. și: piue.Var.: (înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

píuă (pi-uă) s. f., g.-d. art. pívei; pl. píve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ s. 1. (reg.) dârstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. și Bucov.) ștează, (Transilv. și Maram.) vâltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împâslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ píve f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatră etc.), de diverse forme, în care se pisează diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa în ~ (să se aleagă untul) a) a flecări; b) a munci fără nici un folos. 2) Mașină sau instalație pentru împâslirea țesuturilor de lână. 3) înv. Tun primitiv care se încarcă pe la gura țevii. [G.-D. pivei; Sil. -uă] /<lat. pilla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ, pive și piue, s. f. 1. Instalație folosită în industria textilă pentru împîslirea într-un mediu cald și umed a fibrelor țesăturilor de lînă prin frecarea și pre­sarea lor între doi cilindri rotitori și lovirea lor cu ciocane de lemn, pentru a le face mai compacte și mai moi; dîrstă. Ce mi-i da mie ca să fac pînă mîne dimineață ca apa din rîul de dinaintea casei să curgă îndărăpt și morile și piuele de pe dînsul să îmbie cu roțile îndărăpt? SBIERA, P. 192. Țuțuienii, veniți din Ardeal... sînt vestiți pentru teascurile de făcut oloi, și condrenii cu morile de pe Nemțișor și piuele de făcut sumane. CREANGĂ, A. 72. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră, cu pereții și fundul gros, în care se mărunțesc sau se pisează diverse substanțe solide prin lovire cu pisălogul. Piua-i în căsoaia de alăture, fusele în oboroc sub pat, iar furca după horn. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai. CREANGĂ, O. A. 132. Aci, în Celei, am găsit... multe vase de pămînt, o piuă de piatră, obiecte de fier, cărămizi cu diferite amprente. BOLLIAC, O. 273. În piuă te-oi pisa, în moară te-oi măcina, în vînt te-oi arunca. TEODORESCU, P. P. 365. ◊ Expr. A bate apa în piuă v. a p ă. A se pune piuă = a se apleca, a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a-l lua în cîrcă. Ștefan cel Mare... fusese așa de pitic că aprodul Purice se pusese piuă ca el... să încalece calul. DELAVRANCEA, H. TUD. 34. Credinciosul lui puindu-se piuă, Făt-Frumos se urcă pe dîn­sul, de-aci pe coama zidului și sări în grădină. ISPIRESCU L. 75. Baba s-a pus piuă și strigă lui Prichindel: – Haide hopa! – Țin-te bine baboi Și țup odată! în cîrca babei. CARAGIALE, O. III 57. ♦ Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 3. Scobitură, gaură într-un obiect sau într-o piesă a unei instalații, servind la fixarea sau rotirea altei piese (fixe sau mobile) din instalația respectivă: a) scobitură în care se reazemă și se învîrtește fusul cu pietrele morii;gaură săpată în piatră pentru fixarea unui stîlp. (În forma pivă) Mai adesea acest loc e o cruce de piatră, strîmbată din piva ei, sau un puț cu furcă, adică o groapă adîncă de unde se scoate apă cu burduful. ODOBESCU, S. III 16. 4. Tun primitiv, făcut la început dintr-un trunchi de lemn scobit, iar mai tîrziu din metal, care se încărca pe la gura țevii; treasc. Capetele urdiei au înaintat singure la pieirea lor, cătră larma înșelătoare de război; s-au adaos și carăle cu pive care s-au înglodat în mlaștină și s-au pus apoi de-a curmezișul. SADOVEANU, F. J. 763. [În secolul al XVI-lea în Moldova] mortierele se numeau pive și abuzurile cumbarale. BĂLCESCU, O. I 126. – Variantă: pívă s. f.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

píuă s. f. (sil. -uă), g.-d. art. pívei; pl. píve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

píuă (píue), s. f.1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a șteampului, scobitură în instalații, broască, piuliță. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Pușcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se folosește în prezent. – Der. piuar, s. m. (dîrstar); piuliță, s. f. (vas de pisat; piesă cu filet).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

Piua-Petrii f. sat în județul Ialomița cu un mic port pe Dunăre: 1690 loc.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink