Din totalul de 24 sunt afișate 20 definiții pentru piua (vb.), piua (interj.), piuă   conjugări / declinări

PIUÁ, piuez, vb. I. Tranz. A da o țesătură de lână la piuă (1). [Pr.: pi-ua] – Din piuă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

piuá (a ~) (pop.) (pi-ua) vb., ind. prez. 3 piueáză, 1 pl. piuắm (pi-uăm); conj. prez. 3 să piuéze (pi-ue-); ger. piuấnd (pi-uând)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PIUÁ vb. (Transilv. și Maram.) a pisa. (A ~ abaua.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUA interj. v. atenție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A PIUÁ ~éz tranz. (țesături de lână) A da la piuă. [Sil. pi-ua] /Din piuă
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

piuá vb. (sil. pi-ua), ind. prez. 1 sg. piuéz, 3 sg. și pl. piueáză, 1 pl. piuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. piuéze (sil. -ue-); ger. piuând (sil. -uând)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ, pive, s. f. 1. Instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed. 2. Vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide. 3. Parte a șteampului în care se zdrobește un minereu. 4. Scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă. 5. (Înv. și reg.) Mortier. 6. (Pop.; în expr.) A se pune piua (sau în piuă) = a se ghemui pentru a servi ca treaptă cuiva care vrea să ajungă la un loc înalt sau pentru a lua pe cineva în cârcă. [Pr.: pi-uă.Pl. și: piue.Var.: (înv. și reg.): pívă s. f.] – Lat. *pilla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

píuă (pi-uă) s. f., g.-d. art. pívei; pl. píve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ s. 1. (reg.) dârstă, (Transilv.) dubă, (Transilv. și Bucov.) ștează, (Transilv. și Maram.) vâltoare, (înv.) menghină. (~ pentru împâslirea dimiei.) 2. (MIL.) (reg.) mojar, treasc. (Tunul primitiv numit ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ s. v. adăpătoare, jgheab, mortier, troacă, uluc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍUĂ píve f. 1) Vas (de lemn, de metal, de piatră etc.), de diverse forme, în care se pisează diferite produse alimentare sau materiale solide. ◊ A bate apa în ~ (să se aleagă untul) a) a flecări; b) a munci fără nici un folos. 2) Mașină sau instalație pentru împâslirea țesuturilor de lână. 3) înv. Tun primitiv care se încarcă pe la gura țevii. [G.-D. pivei; Sil. -uă] /<lat. pilla
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

píuă s. f. (sil. -uă), g.-d. art. pívei; pl. píve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

píuă (píue), s. f.1. Vas de pisat. – 2. Dîrstă. – 3. (Înv.) Tun primitiv. – 4. Parte a șteampului, scobitură în instalații, broască, piuliță. – Var. pivă. Lat. pilla în loc de pila (Pușcariu 1327; Candrea-Dens., 1387; REW 6496). Forma cu ll apare la Du Cange; var., ca în măduvă. Pl. piue, piuă nu se folosește în prezent. – Der. piuar, s. m. (dîrstar); piuliță, s. f. (vas de pisat; piesă cu filet).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Piua-Petrii f. sat în județul Ialomița cu un mic port pe Dunăre: 1690 loc.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

piuă f. 1. vas ce servă la pisat: a se pune piuă, a se așeza unul sub altul: apoi credinciosul puindu'se piua, Făt-frumos se urcă pe dânsul ISP.; a bate apa în piuă, a se osteni zadarnic; 2. mașină de bătut postavul; 3. fabrică de postav gros. [Lat. *PILLA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*mortiér n., pl. e (fr. mortier, d. lat. mortarium, piŭă, covată, tencuĭală; it. mortaro, mortaio. V. mojar). Tun scurt și gros, de mare calibru, pus pe un afet fără roate [!] care servește la aruncat boambe [!] și granate, numit odinioară piŭă, V. săcăluș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

píĭ, pl. d. piŭă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s´a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și´n pl. pive, v s´a desvoltat [!] ca și´n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede´n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într´un butuc orĭ într´o peatră [!] ca să înțepeneștĭ în ĭa [!] o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît [!] altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa´n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

piua! interj. folosită în jocurile de copii pentru a marca întreruperea temporară a participării la joc a unuia dintre copii.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

piuă, piue și pive s. f. Scobitură în piesa unei instalații sau într-un bloc de piatră, care servește la fixarea sau rotirea altei piese. ◊ Piuă de cruce = bloc de piatră care se îngroapă parțial în pământ și care este prevăzut cu un locaș pentru fixarea unei cruci al cărei suport este piedestal. [Var.: pívă s. f.] – Din lat. pilla.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink