opțiuni
  • info
2 intrări
15 definiții

Explicative DEX

PITURARE s. f. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. – V. pitura.

piturare sf [At: DN3 / Pl: ~rări / E: pitura] Vopsire cu ulei a navelor în scopul protejării acestora împotriva ruginii și a degradării.

PITURARE, piturări, s. f. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. – V. pitura.

PITURARE s.f. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. [< pitura].

PITURA, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune. – Din it. pitturare.

pitura vt [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: it piturare] (Nav; c. i. o navă, o ambarcațiune) A vopsi cu pitură.

PITURA, piturez, vb. I. Tranz. (Mar.) A vopsi cu pitură o navă, o ambarcație. – Din it. pitturare.

PITURA vb. I. tr. (Mar.) A vopsi (cu ulei) navele în scopul protejării lor împotriva ruginii sau degradării. [< it. pitturare].

PITURA vb. tr. a acoperi o navă cu pitură. (< it. pitturare)

Ortografice DOOM

piturare s. f., g.-d. art. piturării

piturare s. f., g.-d. art. piturării

piturare s. f., g.-d. art. piturării; pl. piturări

pitura (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 1 sg. piturez, 3 piturează; conj. prez. 1 sg. să piturez, 3 să pitureze

pitura (a ~) (a vopsi o navă) vb., ind. prez. 3 piturează

pitura vb., ind. prez. 1 sg. piturez, 3 sg. și pl. piturează

Intrare: piturare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piturare
  • piturarea
plural
  • piturări
  • piturările
genitiv-dativ singular
  • piturări
  • piturării
plural
  • piturări
  • piturărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pitura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pitura
  • piturare
  • piturat
  • pituratu‑
  • piturând
  • piturându‑
 singular plural
  • piturează
  • piturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piturez
 (să)
  • piturez
  • pituram
  • piturai
  • piturasem
a II-a (tu)
  • piturezi
 (să)
  • piturezi
  • piturai
  • piturași
  • pituraseși
a III-a (el, ea)
  • piturează
 (să)
  • pitureze
  • pitura
  • pitură
  • piturase
plural I (noi)
  • piturăm
 (să)
  • piturăm
  • pituram
  • piturarăm
  • pituraserăm
  • piturasem
a II-a (voi)
  • piturați
 (să)
  • piturați
  • piturați
  • piturarăți
  • pituraserăți
  • pituraseți
a III-a (ei, ele)
  • piturează
 (să)
  • pitureze
  • piturau
  • piturară
  • pituraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

piturare, piturărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a pitura și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
  • vezi pitura DEX '09 DEX '98 DN

pitura, piturezverb

  • 1. marină A vopsi cu pitură o navă, o ambarcațiune. DEX '09 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.