pituluș¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (pop) tupiluș / Pl: (3-4) ~uri, (5) ~i / E: pitula + -uș] 1-2 av (Pop) Pituliș (1-2). 3 sn (Reg) Ascunzătoare. 4 sn (Reg; îc) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 5 sm (Reg) Persoană care, în cursul jocului de-a pitulușul¹ (4), trebuie să-i caute pe ceilalți.

pituluș² sm [At: CIHAC, II, 259 / V: (reg) ~url~ / Pl: ~i / E: pitulice + -uș] 1 (Orn; reg) Bărbătuș al pitulicii Si: (reg) pitulici¹ (1). 2 (Orn; reg; pgn) Pitulice (1). 3 (Orn; reg) Privighetoare (Luscinia megarhynchos). 4 (Orn; Trs) Vrabie (Passer domesticus). 5 (Reg; îf chituluș) Plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subțire și flori violacee (Astragalus alpinus).

piturluș sm vz pituluș²

tiptuluș av vz pituluș¹

tupiluș av vz pituluș¹

PITULUȘ adv. v. tiptil.

pituluș adv. v. TIPTIL.

pituluș¹ adv., s.m. și n. (pop.) 1. (adv.) pe furiș, pe ascuns, pe neobservate, pituliș, pitulit. 2. (s.m.) persoană care, în cursul jocului de-a pitulatul, trebuie să-i caute pe ceilalți. 3. (s.n.) ascunzătoare. 4. (s.n.; în expr.) de-a v-ați ascunselea; de-a baba oarba.

pituluș², pituluși, s.m. (reg.) 1. bărbătușul pitulicii; pitulici. 2. privighetoare. 3. vrabie. 4. plantă erbacee de zonă alpină, cu tulpina subțire și flori violacee.