PITULARE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pitula și rezultatul ei. [Var.: tupilare s. f.] – V. pitula.

pitulare sf [At: LB / V: tupilare / Pl: ~lări / E: pitula] 1 (Pop) Ascundere prin ghemuire Si: (îvr) pitulătură (1). 2 (Reg) Dărâmare a unei construcții Si: (îvr) pitulătură (2). 3 (Îvr) Doborâre. 4 (Înv; fig) Disimulare.

PITULARE, pitulări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) pitula și rezultatul ei. – V. pitula.

TUPILARE s. f. v. pitulare.

pitula [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208^v/23 / V: (pop) tupila, (reg; cscj) ~li, tupili / Pl: ~lez, (reg) pitul / E: piti] 1-2 vtr (Pop) A (se) ascunde ghemuind(u-se). 3 vr (Reg; d. construcții) A se dărâma. 4 vt (Îvr) A doborî. 5-6 vtr (Înv; fig) A (se) disimula.

pituli v vz pitula

tupeli v vz pitula

tupila v vz pitula

tupilare sf vz pitulare

tupili v vz pitula

CHITULA... = PITULA...

PITULA, pitulez, vb. I. Refl. A se ascunde (ghemuindu-se), a se piti. S-au temut apoi, în plinul ospățului, să nu se năpustească o ceată de călăi pitulați în negrul codrului, să încheie festinul în măcel. C. PETRESCU, A. 18. Făt-Frumos se sculă, intră în groapă, se pitulă în fundul ei. POPESCU, B. I 34. Au rătăcit prin Bărăgan, pitulați în căruțele lor acoperite cu covergi de rogojină. ODOBESCU, S. III 14. – Variantă: pituli, pitulesc (DAVILA, V. V. 30, DELAVRANCEA, H. TUD. 20), vb. IV.

PITULI vb. IV v. pitula.

PITULI vb. IV. v. pitula.

A SE PITULA mă ~ez intranz. pop. A-și micșora statura prin aplecare sau ghemuire (pentru a nu fi observat sau pentru a se feri de ceva); a se piti. [Var. a se tupila] /v. a se piti

A PITULA ~ez tranz. pop. A face să se pituleze. [Var. a tupila] /v. a piti

pitulà v. a (se) piti: se pitulă la un colț ISP. [Derivat diminutiv din piti].

pituléz și (est) tupiléz (mă) v. refl. (din *pitulesc, vsl. pri-tuliti, a potoli, rus. pritúlitĭ sĕa, pol. przy-tulić sie, a se ascunde. V. tulesc, po-tolesc. Cp. cu pitesc). Mă pitesc, mă ascund ghemuindu-mă. – În Munt. vest și mă cĭucĭulesc.

tupiléz (mă), V. pitulez.

pitulare (pop.) s. f., g.-d. art. pitulării

pitulare (pop.) s. f., g.-d. art. pitulării

pitulare s. f., g.-d. art. pitulării; pl. pitulări

pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. pitulez, 3 pitulează; conj. prez. 1 sg. să pitulez, 3 să pituleze

!pitula (a ~) (a piti) (pop.) vb., ind. prez. 3 pitulează

pitula/tupila vb., ind. prez. 1 sg. pitulez/tupilez, 3 sg. și pl. pitulează/tupilează; conj. prez. 3 sg. și pl. pituleze/tupileze

tupila v. pitula

PITULARE s. v. ascundere, ascuns, dosire.

pitulare s. v. ASCUNDERE. ASCUNS. DOSIRE.

PITULA vb. v. ascunde, dosi, mistui.

pitula vb. v. ASCUNDE. DOSI. MISTUI.

pitula, pitulez și pitul, vb. I 1. (pop.) a (se) ascunde, a (se) piti. 2. (reg.; refl.; despre construcții) a se dărâma, a se nărui, a se surpa. 3. (înv.) a doborî, a culca. 4. (fig.; înv.) a (se) disimula, a (se) camufla, a (se) ascunde.