pituc, ~ă a [At: LEXIC REG. II, 18 / Pl: ~uci, ~uce / E: pitic css] (Reg; d. păsări) Pitic (11).

pițu [At: GLOSAR REG. / V: pițuc i / Pl: ~ți / E: nct] 1 i (Mol; rep) Strigăt cu care se cheamă mânjii. 2 sm (Reg) Copil mic.

pițuc i vz pițu

pituc, -ă, adj. (reg.; mai ales despre păsări) mic, pitic.

pițu! interj., s.m. (reg.) 1. (interj.) strigăt cu care se cheamă mânjii. 2. (s.m.) copil mic.