pistru, ~ră [At: HOGAȘ, DR I, 246 / Pl: ~ri, ~re / E: vsl пьстръ] 1 a (Ban; d. oi) Cu pete negre pe bot Si: (reg) pistrioi. 2 sf (Mol) Pânză groasă cu dungi colorate, folosită la confecționarea saltelelor.

PISTRU, pistri, s. m. (Reg.) Berbec alb cu pete negre pe bot. – Slav (v. sl. pĩstrŭ).

pístru, -ă adj. (vsl. pistrŭ, pestriț. V. păstrăv). Olt. Alb cu pete negre la bot, vorbind de berbecĭ și oĭ.

pestrue (pistrue) f. pl. pete pe obraz. [Diminutiv dintr’un primitiv pistră (de unde și pistrue) = slav. PISTRŬ, felurit].

pistrue f. V. pestrue.

pistru s. m. – Berbec alb cu pete negre pe cap. Sl. pistrŭ „pestriț”, cf. păstrăv, pestriț. – Der. pistrui (var. pestrui), s. m. (pată mică pe față); pistrui, adj. (pestriț, pătat); pistruiat, adj. (cu pistrui), cuvinte folosite în Munt. și Mold. (ALR, I, 26); pistră, s. f. (Mold., pînză groasă); pistrueț, adj. (pătat, cu pistrui); pistruială, s. f. (varietate); împistrui, vb. (a picta, a orna; a broda; a împodobi; a picta ouăle cu ceară și vopsele), probabil prin confuzia lui pistrui „pestriț” a sl. pistriti „a varia” cu sl. pristroiti „a împodobi”; împistritură, s. f. (pictură; podoabă).

pistru, pistră, adj. (reg.; despre oi) care are pete negre pe bot; pistrioi.