pistreală sf [At: CORESI, EV. 97 / V: pes~ / Pl: ~ele, ~le / E: slv прѣстрѣлъ] 1 (Înv) Distanță până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2 (Înv; pex) Distanță de pe sol corespunzătoare bătăii unei săgeți, unui proiectil. 3 (Îvr) Interval de timp bine delimitat. 4 (Îvr) Loc special amenajat pentru alergări, întreceri etc.

pistreálă și pe- f., pl. ele (vsl. prĭestrĭelŭ, d. strĭela, săgeată. V. streliț). Vechĭ. Bătaĭa uneĭ săgețĭ saŭ alteĭ arme (ceĭa ce se socotea ca loc suficient p. a face un ĭaz): s’a depărtat ca triĭ pistrele (N. Cost. Let. 1, 464). Stadiŭ, loc de alergare.

pestreală sf vz pistreală

pestreálă, V. pistreală.

pistreală (pistrele), s. f. – 1. Distanță egală cu o aruncătură de arc, se socotea cam 1/6 de milă sau circa 308 m. – 2. Tir, loc de unde se trăgea la țintă. Sl. prĕstrĕlŭ, din strela „săgeată” (Tiktin; Conev 73).

PISTREALĂ s.f. 1. (Mold., ȚR) Distanță pe care o poate străbate un proiectil, o săgeată. A: Șearpele . . . purcesă trăgîndu-să după sv[î]nt[u]l loc de o pistreală. DOSOFTEI, VS. S-au depărtat ca trii pistrele de la cazaci. N. COSTIN. Marsără așa cu toții la un locu, cît o pistreală de săgeată. NECULCE. B: Și au făcut cetatea în largu în toate părțile de 40 de pistreale. LET. 1758, 107^r. ♦ (Mold.) Interval de timp. A nopții pistreală să trecem. DOSOFTEI, MOL. 2. (Mold.) Loc pentru alergări, întreceri ,etc. Alergă la locul cel de nevoință la pistreală si intrînd în mijlocul zborului strigă cu mare glas. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. prĕstrĕlŭ. Vezi și împistreală. Cf. î m p i s t r e a l ă, p r o a ș c ă (2); p ă p r i ș t e (2).

pistreală, pistrele, s.f. (înv.) 1. distanța până la care poate ajunge o săgeată, un proiectil. 2. interval de timp delimitat. 3. loc special amenajat pentru alergături, întreceri etc.