PISTRĂ, pistre, s. f. (Reg.) Pânză groasă cu dungi colorate, folosită la confecționarea saltelelor. – Et. nec. Cf. sl. pistrŭ.

PISTRĂ, pistre, s. f. (Reg.) Pânză groasă cu dungi colorate, întrebuințată la confecționarea saltelelor. – Et. nec. Cf. sl. pistrŭ.

PISTRĂ, pistre, s. f. (Mold.) Un fel de pînză groasă cu dungi colorate, întrebuințată la făcutul saltelelor. O saltea subțire îmbrăcată cu pistră vărgată cu roș. HOGAȘ, M. N. 137. Două paturi curat așternute cu saltele de pistră. id. DR. II 5.

pístră f., pl. e (d. pistru). Est. Un fel de pînză groasă cu dungĭ colorate, întrebuințată de ordinar, la făcut saltele.

pistru, ~ră [At: HOGAȘ, DR I, 246 / Pl: ~ri, ~re / E: vsl пьстръ] 1 a (Ban; d. oi) Cu pete negre pe bot Si: (reg) pistrioi. 2 sf (Mol) Pânză groasă cu dungi colorate, folosită la confecționarea saltelelor.

pestrue (pistrue) f. pl. pete pe obraz. [Diminutiv dintr’un primitiv pistră (de unde și pistrue) = slav. PISTRŬ, felurit].

pistrue f. V. pestrue.

pístru, -ă adj. (vsl. pistrŭ, pestriț. V. păstrăv). Olt. Alb cu pete negre la bot, vorbind de berbecĭ și oĭ.

pistră (reg.) s. f., g.-d. art. pistrei; pl. pistre

pistră (reg.) s. f., g.-d. art. pistrei; pl. pistre

pistră s. f., g.-d. art. pistrei; pl. pistre

pistru, pistră, adj. (reg.; despre oi) care are pete negre pe bot; pistrioi.