PISTOSÍT adj. v. storcit, strivit, terciuit, zdrobit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistosít, pistosítă, adj. (reg.) 1. (despre legume, fructe) zdrobit, strivit, sfărâmat, pisat, terciuit. 2. (fig.; despre oameni) bătut tare, snopit în bătaie. 3. istovit de muncă, de eforturi fizice.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTOSÍ, pistosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A zdrobi, a strivi; fig. a cheltui.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTOSÍ vb. v. storci, strivi, terciui, zdrobi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistosí, pistosésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a seca (despre izvoare). 2. a zdrobi, a sfărâma, a măcelări. 3. (fig.) a bate tare, a snopi în bătaie. 4. a face masaj, a masa puternic. 5. (despre muncă) a obosi, a istovi, a extenua.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pistosí (pistosésc, pistosít), vb. – 1. A seca, a deseca, a scoate apa. – 2. A pisa, a melița. – 3. A sparge, a zdrobi. Ngr. παστόνω, aorist πάστωσα „a săra peștele”, cf. mr. păstosesc, păstosire „a săra și a presa carnea”. Primul sens lipsește în dicționare și e înv., cf. isvoadă de apă s’au pistosit (Zilot); sensul al doilea, rar, trebuie să reprezinte o confuzie cu pisa, pisăgi. Der. de la un ngr. *πιστίζω ‹ it. pestare (Gáldi 258) nu poate fi probabilă.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink