PISTÓRNIC, (1) pistornice, s. n., (2) s. m. 1. S. n. Sigiliu de piatră sau de lemn cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale. 2. S. m. (în forma pristolnic) Plantă erbacee din familia malvaceelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele stelate și păroase și cu florile galbene, ale cărei fructe se întrebuințează ca sigiliu pentru însemnat prescurile (Abutilon theophrasti). [Var.: pristólnic s. m.] – Et. nec.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISTÓRNIC ~ce n. Sigiliu de piatră sau de lemn, folosit la imprimarea pe prescuri a semnului crucii și a inițialelor rituale. /Orig. nec.
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISTÓRNIC s. (BIS.) (rar) pecetar.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pistórnic (pistórnice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprimă pe prescuri. – Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pĕsta, probabil prin intermediul unei forme *pĕstovĭnikŭ „sigiliu” (Tiktin). Der. din sl. prĕstolĭnikŭ (cf. pristol), propusă de Candrea, pare mai puțin certă. Pristornic (var. pristenior), s. n., pe lîngă „sigiliu” mai denumește și planta (Abutilon Avicennae).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pistórnic (sigiliu) s. n., pl. pistórnice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pistórnic, pistornice s. n. Sigiliu de piatră sau de lemn (în formă de cruce), cu care se imprimă pe prescuri semnul crucii și inițialele rituale; (rar) pecetar. [Var.: (reg.) pistólnic, priscórnic, pristólnic, pristórnic s. n.] – Et. nec.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink