PISTONÁRE, pistonări, s. f. Acțiunea de a pistona și rezultatul ei; pistonaj (1). – V. pistona.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTONÁRE s.f. Acțiunea de a pistona și rezultatul ei; pistonaj. [< pistona].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTONÁRE s. (TEHN.) pistonaj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistonáre s. f., g.-d. art. pistonării; pl. pistonări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTONÁ, pistonez, vb. I. Tranz. 1. A extrage țiței (dintr-o sondă) sau alt lichid cu ajutorul unui piston special. 2. Fig. (Fam.) A stărui, a insista pe lângă cineva pentru a obține ceva. – Din fr. pistonner.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PISTONÁ ~éz tranz. 1) tehn. (fluid) A împinge sau a extrage cu pistonul. 2) fig. A insista, a stărui pe lângă cineva. /<fr. pistonner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTONÁ vb. I. tr. (Tehn.) A extrage (un lichid) cu un piston special. ♦ (Fig.; fam.) A insista, a plictisi cu insistențele, cu stăruințele. [< fr. pistonner].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTONÁ vb. tr. 1. a extrage țițeiul dintr-o gaură de sondă cu un piston special. 2. (fam.) a insista pe lângă cineva, a plictisi cu insitențele. (< fr. pistonner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTONÁ vb. v. insista, stărui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pistoná vb., ind. prez. 1 sg. pistonéz, 3 sg. și pl. pistoneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink