PISTÓN, pistoane, s. n. 1. Organ de mașină care efectuează o mișcare alternativă de translație într-un cilindru în care se găsește un fluid sub presiune. 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător cu trompeta. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente muzicale de suflat. – Din fr. piston.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTÓN ~oáne n. tehn. 1) Piesă cilindrică care închide un tub și care, mișcându-se în interiorul acestuia, contribuie la împingerea sau aspirarea unui fluid (apă, aer, abur etc.). 2) (la unele instrumente de suflat) Piesă mobilă care reglează trecerea aerului într-un orificiu. /<fr. piston, germ. Piston
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTÓN s.n. 1. Organ de mașină adaptat etanș în interiorul unui cilindru (în care are o mișcare rectilinie alternativă, spațiul pe care-l închide între el și cilindru, umplut cu un fluid, variind permanent), care contribuie la transformarea energiei fluidului din cilindru în energie mecanică (la motoare) sau invers (la pompe, compresoare etc.). 2. Instrument muzical de suflat din alamă, asemănător trompetei. ♦ Clapă mobilă care închide sau deschide un orificiu la unele instrumente de suflat. [Pl. -oane. / < fr. piston, cf. lat.t. pistare – a presa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PISTÓN s. n. 1. organ de mașină, cilindru înfundat la unul sau la ambele capete, care, printr-o mișcare rectilinie, alternativă, contribuie la transformarea energiei fluidului motorului termic în energie mecanică sau invers, la pompe, compresoare etc. 2. ventil vertical la unele instrumente de suflat de alamă, cu ajutorul căruia, mărindu-se lungimea coloanei de aer, se coboară înălțimea sunetului emis. (< fr. piston)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pistón s. n., pl. pistoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

piston (fr. piston; germ. Pumpenventil) 1. Ventil perfecționat, în 1839, între alții de Périnet și aplicat unora dintre instrumentele de suflat de alamă (corn; trp.; altele, precum cornet a p., trombon a p. și trp. de jazz sunt prevăzute exclusiv cu p.). Spre deosebire de ventil, deschiderea tubului suplimentar se face nemijlocit, prin apăsarea p. cu degetul instrumentistului, care îi imprimă o mișcare de sus în jos. Scara cromatică* se obține în acest mod. 2. Presc. pentru cornet a piston*.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cornet à piston (presc. piston) (cuv. fr. [cornet a pistõ]; it. cornetto; germ. Kornett), instrument de suflat din alamă (asemănător trompetei*), al cărui diapazon (3) este mai acut decât al acesteia. A evoluat din vechiul corn de poștă (v. corno di postiglione), căruia i s-a adaptat mecanismul pistoanelor*. Este acordat (1) în si bemol (mai rar în la și în do). Prin suplețea sunetului său, apt în redarea pasajelor melodice, c. a devenit instr. solistic în orch. de muzică ușoară* și jazz*. A fost utilizat totuși și în unele pagini simf. (Rossini, Meyerbeer, Wagner, Bizet, Gounod), fără a fi fost uitat nici de moderni (Hindemith, Bartók, Stravinski, Enescu). În partiturile* simf., sunt prevăzute uneori, alături de 2 trp., 2 c.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink