PISICÉSC, -EÁSCĂ, pisicești, adj. (Rar) De pisică (I 1), privitor la pisică. – Pisică + suf. -esc.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISICÉSC adj. (ZOOL.) (reg.) mâțesc, mâțos.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisicésc adj. m., f. pisiceáscă; pl. m. și f. pisicéști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISICÍ, pisicesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se alinta; a se linguși. – Din pisică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pisicésc, imperf. 3 sg. pisiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. pisiceáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisicí vb.refl. IV ◊ „Jocul tinerei actrițe este pe tot parcursul sabotat de tendința de a se copilări, de a se pisici, a se alinta, deci de o stare de imaturitate vocală.” R.l. 7 I 78 p. 2 (din pisică + -i; DEX)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink