PISCULÉȚ, pisculețe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui pisc2; piscușor. – Pisc2 + suf. -uleț.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PISCULÉȚ s. (GEOGR.) piscușor, vârfuleț, vârfușor, (reg.) piscotei.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pisculéț s. n., pl. pisculéțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink