PISCÓI, piscoi, s. m. (Reg.) I. Tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. II. Om mic de statură, sfrijit, pipernicit. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PISCÓI, piscoaie, s. n. 1. Piscoaie (1). 2. Fluier care intră în compoziția diferitelor instrumente muzicale ca: orga, cimpoiul etc. – Din pisc + suf. -oi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PISCÓI s. v. oboi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

piscói, piscói, s.m. (reg.) 1. tub sonor care intră în componența unor instrumente muzicale. 2. om mic de statură, sfrijit, pipernicit. 3. tub de lemn pe care curge făina în covata morii; vrană. 4. (înv.) oboi (instrument muzical). 5. jgheab de scurgere la teasc. 6. gaura de la piatra alergătoare a morii. 7. teica morii, covata, lada în care curge făina. 8. fluier mic din lemn de salcie sau de soc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

piscói (om scund) s. m., pl. piscói, art. piscóii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PISCOÁIE, piscoi, s. f. (Reg.) 1. Deschizătură prin care curge făina la moară; vrană. 2. Fluier (de soc sau de salcie). ♦ Piscoi (2). – Din pisc + suf. -oaie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

PISCOÁIE s. (TEHN.) vrană, (reg.) guriță, pospai, ulucaș, (prin Transilv. și Ban.) scoreț. (Prin ~ curge făina măcinată, la moară.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink