pisat³ a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: pisa] 1 Sfărâmat în bucățele mărunte, în pulbere sau în pastă Si: fărâmițat, mărunțit, strivit, zdrobit, (reg) pisăzat, (fam) pisăgit (1). 2 (Pop; îe) Cu oasele ~e Extenuat din cauza zdruncinăturilor unui vehicul, a unui cal în mers. 3 (Spc; d. unele boabe de cereale) Descojit și mărunțit Si: decorticat, pisăgit (2). 4 (Reg; d. carne, zarzavaturi etc.) Tăiat mărunt sau tocat. 5 (Pop; d. pământ, zăpadă etc.) Bătătorit cu picioarele Si: (fam) pisăgit (3). 6 (Pfm; fig; d. ființe) Snopit în bătaie Si: (fam) pisăgit (4).

pisat¹ sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: pisa] 1-8 Pisare (1-8).

PISAT ², -Ă, pisați, -te, adj. Zdrobit, sfărîmat, strivit pentru a fi mărunțit sau prefăcut în pulbere. Sarea era tot atît de vînătă ca zahărul; pisată mare, umedă și pusă într-o ceașcă de cafea știrbă. C. PETRESCU, Î. II 166. ♦ (Despre cereale) Bătut în piuă și cojit. Murguleț, coamă rotată, Să-mi mai scapi capul o dată Cum m-ai scăpat ș-altă dată... Ți-oi da apă strecurată Și secară tot pisată. TEODORESCU, P. P. 351.

PISAT ¹ s. n. Faptul de a pisa. Pisarea zahărului.

pisat n. lucrarea de a pisa: pisatul grâului.

pisa [At: PSALT. HUR. 64^v/5 / Pzi: ~sez / E: ml pi(n)sare] 1 vt (C. i. o substanță, un corp solid etc.) A zdrobi prin lovituri repetate cu pisălogul, cu ciocanul etc., pentru a mărunți, a preface în praf sau pastă, făcând să iasă mustul Si: (reg) a pisălogi (1), a pisăza (2), (fam) a pisăgi (1). 2 vt (Spc; c. i. boabe de grâu sau de alte cereale) A bate în piuă pentru a descoji și a mărunți Si: a decortica, a pisăgi (2), a pisălogi (2). 3 vt (Îcs) ~sez mălaiul Joc de copii la care participanții se așează câte doi spate în spate, ținându-se de subsori, și se ridică alternativ unul pe altul. 4 vt (Pop; c. i. carne, zarzavaturi etc.) A mărunți, tăind sau trecând prin mașina de tocat Si: a pisăza (1). 5 vt (Trs; c. i. plante cerealiere sau leguminoase) A bate cu îmblăciul, pentru a separa semințele de restul plantei Si: a pisăgi (3), a pisălogi (3). 6 vt (Pop; c. i. pământul, zăpada etc.) A frământa cu picioarele Si: (fam) a pisăgi (4). 7 vt (Pex) A juca, izbind cu picioarele în pământ Si: a pisăgi (5). 8 vt (C. i. un dans) A executa. 9 vi A bate din picioare stând pe loc. 10 vi (Pex) A nu înainta. 11 vt (Reg; c. i. o țesătură) A piua (2). 12 vt (Pfm; fig; c. i. ființe) A snopi din bătaie Si: a pisăgi (6). 13 vt (Pfm) A strivi. 14 vt (Fig; c. i. oameni) A plictisi cu insistențele sau repetând aceleași lucruri Si: a cicăli, (fam) a pisăgi (7), a pisălogi.

pișa [At: MOXA, 370/13 / Pzi: piș / Grz: (înv) ~șind / E: ml *pissiare] (Pop) 1 vr A urina. 2-3 (Înv; îls, îla) ~șând la perete sau cel ce se ~șă la perete (Persoană) de sex masculin. 4 vr (Reg; îe) A nu ști pe unde se ~șă găina A fi încă neștiutor, fără experiență. 5 (Reg; îe) A se ~ împotriva vântului A se răzvrăti. 6 (Reg; îae) A-și cauza singur un neajuns, voind să lovească în alții. 7 vt A stropi cu urină. 8 vr (Reg; îe) A ~ tot butuci A fi obraznic și prost. 9 vt (Reg; îe) A-și ~ ochii A plânge repede, ușor.

pișat², ~ă a [At: A I, 23 / Pl: ~ați, ~e / E: pișa] (Pop) 1 Peste care s-a urinat. 2 Stropit cu urină. 3 (Trs; îs) Lână ~ă Lână tunsă de pe coada oilor.

pișat¹ sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~uri, (reg, sm) ~ați / E: pișa] (Pop) 1 Urinare. 2 Pișare (2). 3 (Ccr) Urină. 4 (Spc) Pișălău (1). 5 (Reg; îs) ~ de iapă Apă călduță. 6 (Fig; fam; prt) Băutură alcoolică de calitate inferioară. 7 (Fam) Băutură caldă, lipsită de gust. 8 (Reg; îc) ~ul-boului Pișățăl. 9 Piatră nedefinită mai îndeaproape.

CHISA... – PISA...

PISA, pisez, vb. I. Tranz. 1. A zdrobi un corp în piuliță cu pisălogul, pentru a-l face mai mărunt sau a-l preface în praf. Opărește, curăță de coajă și pisează bine 130 dramuri de migdale dulci. La TDRG. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa mălai. CREANGĂ, P. 5. Își petrecea zilele... pisînd chinchină. NEGRUZZI, S. I 205. ♦ (Regional) A bate grîul în piuă, pentru a-l descoji. ♦ A călca cu piciorul în mers (fărîmițînd sau presînd). A străbătut mulțimea, pisînd zăpada cu pași mărunți. GALAN, Z. R. 228. 2. Fig. A bate; a snopi în bătaie. Omul ridică iar ciomagul și acum nu-l lovi o singură dată. Începu să-l piseze cu lovituri pe unde nimerea. PREDA, Î. 186. Ieși afară de mă lasă, nu mă face să turbez Și să nu-mi mai calci în casă că mă pui de te pisez. PANN, P. V. III 114. 3. Fig. A plictisi, a bate la cap, a sîcîi pe cineva (repetîndu-i aceleași lucruri), a pisălogi. N-o mai întărîta, dragă... are nevricale. N-o mai pisa și tu. DUMITRIU, B. F. 45. De zece ani mă pisezi cu genealogiile. C. PETRESCU, A. R. 26.

A PISA ~ez tranz. 1) (corpuri solide) A preface în fărâme cu ajutorul unei unelte. ~ piper. 2) fig. (ființe) A bate crunt; a snopi în bătaie. 3) fig. (persoane) A deranja întruna, repetând insistent același lucru; a necăji; a plictisi. /<lat. pi[n]sare

pisà v. a bate și sfărâma în piuliță: a pisa sare, zahăr. [Lat. vulg. PISARE = clasic PINSARE].

piséz v. tr. (lat. pîsare și pînsare, d. pinsere, pinsum, a pisa; pv. pizar, fr. piser, sp. pg. pisar, a bătături. V. pisălog, pisăgesc, piŭă, pîsat, pistă, pistil 2 și împilez). Pulverizez cu pisălogu: a pisa sare, zahăr. Bat în piŭă cu pisălogu de lemn: a pisa grîu. Fig. Iron. Bat, buchisesc, lovesc: l-aŭ pisat cu pumniĭ, copilu m’a pisat toată noaptea cu picĭoarele. Plictisesc cu vorba, chisolesc: răŭ ne-a pisat acest orator! V. urluĭesc, porfirizez.

piș, a -á v. tr. (lat. *pissiare [v. intr.], it. pisciare, eng. pišer [!], pv. pissar, vfr. pissier, nfr. pisser. D. rom. vine sîrb. pišati). Triv. Ud urinînd: pisica a pișat covoru. V. refl. Urinez.

pișát n., pl. urĭ (d. piș; fr. pissat). Triv. Urină.

*urínă f., pl. ĭ și e (lat. urina). Lichidu gălbuĭ care se formează în mamifere, se adună în beșica uduluĭ și se eliminează. – Pop. pișat.

pisat s. n.

pisat s. n.

pisat s. n.

pisa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. pisez, 3 pisează; conj. prez. 1 sg. să pisez, 3 să piseze

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 1 sg. să piș, 3 să pișe; ger. pișând

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

urină s. f., g.-d. art. urinei; (cantități; probe) pl. urine

pisa (a ~) vb., ind. prez. 3 pisează

pișa (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 să pișe; ger. pișând

pișat (pop.) s. n., pl. pișaturi

pisa vb., ind. prez. 1 sg. pisez, 3 sg. și pl. pisează

pișa vb., ind. prez. 1 sg. piș, 3 sg. și pl. pișă, 1 pl. pișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. pișe; ger. pișând

pișat s. n., pl. pișaturi

pisa (pisez, pisat), vb. – 1. A strivi, a zdrobi. – 2. A sparge, a sfărîma. – 3. A molesta, a persecuta. – Mr. chisedz(u), chisare. Lat. pῑsāre, forma pop. în loc de pinsare (Diez, Gramm., I, 19; Meyer, Alb. St., IV, 110; Pușcariu 1325; Candrea-Dens., 1395; REW 6517), cf. it. pigiare (calabr. pisare), prov. pizar, fr. piser, sp., port. pisar. – Der. pisoca, vb. (Olt., a tritura, a urlui), cu suf. expresiv -ca; pisoacă, s. f. (Olt., pisare, pisat); pisălog, s. n. (obiect de pisat; plictisitor, supărător, obositor), cf. calabr. pisaluru și, pentru semantism, sp. majadero; pisălogi, vb. (a pisa; a molesta, a sîcîi); pisălogeală, s. f. (sîcîială, vorbă lungă); pîsat (var. Banat pîsat, Mold. păsat, pasat), s. n. (grîu pisat, mei sau porumb zdrobit, grîu fiert; grîu, porumb fiert cu lapte), a cărui relație cu lat. quassatum „melițat” (Pușcariu, Dacor., II, 716) e posibilă, fără a fi necesară; pisătură (var. chisătură), s. f. (Trans., păsat); pisăza, vb. (Banat, a melița); pisăgi (var. pisogi), vb. (a melița), prin încrucișare cu chesăgi; pisăgeală, s. f. (melițare, argăsit); pisoi, s. n. (pisălog).

PISA, oraș în VNV Italiei (Toscana), pe Arno, la 69 km VSV de Florența, în apropiere de M. Ligurică; 89,6 mii loc. (2001). Nod de comunicații. Constr. aeronautice, de motoare, de mașini-unelte și de material feroviar; ind. mat. de constr., textilă, a sticlăriei, ceramicii, porțelanului, chimico-farmaceutică. Universitate (1343). Muzeul Național San Matteo (1949) deschis în cadrul mănăstirii benedictine cu același nume. Centru turistic. Monumente: Domul (1063-1118, cu refaceri din sec. 14), Baptisteriul (1152, cu completări din sec. 14), Turnul/Campanila de formă circulară (1173, completat în 1372), cu o înălțime de 58 m, faimos prin înclinarea lui față de axa verticală, Turnul/Campanila Vasari (1570-1572), bisericile San Michele (990), Santa Cecilia (1103), Santa Maria della Spina (1323-1333), San Stefano (1565-1569), Palazzo dei Medici (sec. 13-14), Palazzo Reale (1559), Palazzo dei Cavalieri (1562), Casa lui Galilei ș.a. Muzee. Piața Domului face parte (din 1987) din patrimoniul cultural universal. Fundată probabil de liguri, centru etrusc (sec. 4 î. Hr.), a fost ocupat de romani, care au instituit aici o colonie (179 î. Hr.) și apoi un municipiu (89 î. Hr.). Oraș liber (1081); după înfrângerea suferită (în 1284) din partea Genovei decade; intră sub stăpânirea familiei Visconti (1399-1402) și apoi a Florenței (1406). Important centru comercial (din sec. 9), a avut conflicte cu Genova și Veneția pentru supremație în comerțul maritim. Aici a avut loc în 1409, în timpul Marii Schisme, conciliul ecumenic, care l-a ales ca papă pe Alexandru V. A intrat în componența Italiei în 1860, împreună cu Marele Ducat al Toscanei, în care fusese încorporată (1815).

a pișa ochii expr. (vulg.) a plânge.

a se pișa (în) contra vântului expr. (vulg.) 1. a se pune rău cu șefii. 2. a manifesta lipsă de tact apărând o cauză dinainte sortită eșecului.

a se pișa (pe ceva / pe cineva) expr. a desconsidera total (ceva / pe cineva).

du-te și te pișă! expr. (vulg.) lasă-mă-n pace!, pleacă!

pisa, pisez v. t. 1. a bate 2. a fi excesiv de insistent

pișa, piș (pop., obs.) I. v. t. a uda cu urină II. v. r. a urina, a face pipi

pișat, pișaturi s. n. (pop.) v. pipi

PISAT s. v. mărunțire.

PISAT adj. mărunțit, sfărâmat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Material solid ~.)

PISAT s. mărunțire, pisare, sfărîmare, zdrobire. (~ unui material solid.)

PISAT adj. mărunțit, sfărîmat, zdrobit, (reg.) pisăzat, (fam.) pisăgit. (Material solid ~.)

PISA vb. a mărunți, a sfărâma, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)

PISA vb. v. bate, bătători, bătuci, bodogăni, cicăli, dăscăli, decortica, îndesa, piua, plictisi, presa, sâcâi.

PIȘA vb. v. ieși, urina.

PIȘAT s. v. must, urinare, urinat, urină.

PISA vb. a mărunți, a sfărîma, a zdrobi, (înv. și pop.) a smicura, a zdrumica, (reg.) a pisălogi, a pisăza, (fam.) a pisăgi. (A ~ sare.)

pisa vb. v. BATE. BĂTĂTORI. BĂTUCI. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. DECORTICA. ÎNDESA. PIUA. PLICTISI. PRESA. SÎCÎI.

pișa vb. v. IEȘI. URINA.

pișat s. v. MUST. URINARE. URINAT. URINĂ.

pișat, pișaturi, s.n. (pop.) 1. urină, pișălău. 2. pișare, urinare. 3. (fig.; fam. și peior.) băutură alcoolică slabă, inferioară; băutură răcoritoare caldă, lipsită de gust.