PIROȘCĂ, piroști, s. f. (Reg.) Colțunaș umplut cu carne, cartofi, brânză, marmeladă etc. [Pl. și: piroște] – Din rus. pirožki, ucr. pyrižky.

piroșcă sf [At: CIHAC, II, 257 / V: paroș~, ~roaș~ / Pl: ~șce, ~ște, ~ști, ~știi / E: rs, ucr dal пирожки] (Mpl) 1 (Cul; reg) Colțunaș. 2 (Trs) Tăiței de formă pătrată, fierți în apă și dați prin ulei. 3 (Trs; Buc) Sarma. 4 (Bot; reg) Condurul-doamnei (Tropaeolum majus). 5 (Bot; Trs) Cartof (Solanum tuberosum).

PIROȘCĂ, piroște, s. f. (Reg.) Colțunaș umplut cu carne, cartofi, brânză, marmeladă etc. [Pl. și: piroști] – Din rus. pirožki, ucr. pyrižky.

PIROȘCĂ, piroști și piroște, s. f. (Mai ales la pl.) Un fel de colțunași umpluți cu carne, cu cartofi, cu brînză etc. (Cu pronunțare regională) Gazda masa le-a gătit. Și le-a dat chiroște calde ce-notau în unt topit. SEVASTOS, N. 58. Bătrînul amorezat e ca chiroșca cu pasat. NEGRUZZI, S. I 251.

PIROȘCĂ ~te f. reg. Preparat culinar făcut din foi mici de aluat cu umplutură (de carne, brânză, cartofi), coapte în cuptor sau prăjite în grăsime multă. /<rus. pirožki, ngr. pyróžky

piroșcă f. plăcintioară în colțuri ce țăranii fac la lăsatul secului de brânză. [Rus. PIROJOKŬ].

piróșcă f., pl. ște, ștĭ și șce, șcĭ (rus. pirožók, gen. -žká, dim. d. piróg, piroșcă; pol. pirožk, gen. -žka). Prăjitură compusă din carne tocată saŭ brînză învălită într’o foaĭe de cocă (nu de aluat), de ordinar în formă de jumătate de roată saŭ și rătundă (fr, pâté). V. brînzoaĭcă.

paroșcă sf vz piroșcă

piroașcă sf vz piroșcă

piroșcă (reg.) s. f., g.-d. art. piroștii; pl. piroști

!piroșcă (reg.) s. f., g.-d. art. piroștii; pl. piroști

piroșcă s. f., g.-d. art. piroștei; pl. piroște

PIROȘCĂ s. v. cartof, colțunaș, sarma.

piroșcă s. v. CARTOF. COLȚUNAȘ. SARMA.

piroșcă (piroște), s. f. – Un fel de pateu cu carne sau cu brînză. Pol. pirozek, pirozka, rus. pirozok (Cihac, II, 257).

PIROȘCĂ, piroști, s.f. În bucătăria rusească, pateuri sau plăcințele umplute divers, picante sau dulci, servite la bors, ca antreu cald sau ca desert; fr. pirojki; engl. piroshki; germ. Piroschki.

piroșcă, piroște, s.f. – (reg.; gastr.) Sarma: „...atunci fata de uriaș va aduce oala cu piroște la săpători...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 85). – Din rus. pirožki (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA), ucr. pyrižky (DEX, MDA).