pirotire sf [At: POLIZU / V: ~tare / Pl: ~ri / E: piroti] (Rar) 1-5 Piroteală (1, 3-6). corectat(ă)

pirota v vz piroti

pirotare sf vz pirotire

piroti [At: CIHAC, II, 50 / V: (rar; cscj) ~ta / Pzi: ~tesc / E: nct] 1 vi A ațipi șezând sau stând în picioare Si: a dormita, a moțăi¹, a picoti, (reg) a mătăli, a pircoti, a ochi² (nob) a moșăi. 2 vi A fi abătut și fără vlagă Si: a lâncezi, a tânji. 3 vi A sta inactiv Si: a lâncezi, a tânji. 4 vi (Pex) A zăcea bolnav. 5 vr (Trs; Ban) A se trudi. 6 vr A obosi de nesomn sau de veghe.

❍ CHIROTI 👉 PIROTI.

PIROTI, pirotesc, vb. IV. Intranz. (Despre oameni) 1. A fi toropit de somn, a pica de somn; a moțăi, a dormita, a picoti, a ațipi. Pendulul bătu unsprezece. Elena Lipan pirotea, țesînd găurile unui ciorap întins pe un ou de lemn. C. PETRESCU, C. V. 99. 2. A tînji, a lîncezi (de boală, de bătrînețe etc.); a zăcea, a boli, a gogi. De atunci, parcă dase un vînt rău peste el. Nu mai punea mîna nici să ridice un pai de jos și tot pirotea la soare, ca un om prins de friguri. SANDU-ALDEA, U. P. 218. Și ce stați așa și pirotiți, dragii bunicăi, morții cu morții și viii cu viii. CONTEMPORANUL, V_I 297.

A PIROTI ~esc intranz. 1) A ațipi și a se trezi repetat, la intervale scurte, șezând sau stând în picioare; a moțăi; a dormita; a somnola; a picoti. 2) (despre persoane) A fi într-o stare de depresie morală sau de moleșeală fizică; a lâncezi; a tânji. 3) (despre ființe) A suferi îndelung de o boală; a zace; a gogi; a boli. /Orig. nec.

pirotì v. 1. a fi somnoros; 2. fig. a amorți. [Origină necunoscută].

pirotésc v. intr. (cp. cu ngr. pirótis, infirmitate). Est. Clipocesc, moțăĭ, picur, picotesc, nu maĭ pot de somn. Munt. Tînjesc de boală, gogesc. – La Con. 243 și 262 chi-.

piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, 3 sg. pirotește, imperf. 1 piroteam; conj. prez. 1 sg. să pirotesc, 3 să pirotească

piroti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, imperf. 3 sg. pirotea; conj. prez. 3 să pirotească

piroti vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pirotesc, imperf. 3 sg. pirotea; conj. prez. 3 sg. și pl. pirotească

pirotesc, -team 1 imp.

piroti (pirotesc, pirotit), vb. – A dormita, a fi adormit pe jumătate. Origine incertă, poate expresivă. După Tiktin, din gr. πηρόω „a amorți”. – Der. piroteală, s. f. (somnolență).

PIROTIRE s. v. ațipire.

PIROTIRE s. ațipeală, ațipire, dormitare, moțăială, moțăire, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, somnolență, toropeală, (rar) somnie, (reg.) picuială, pioceală, somnoreală, (Mold.) clipoceală, clipocire, (prin Munt.) pircoteală, pircotit, (înv.) somnoroșie. (Stare de ~.)

PIROTI vb. 1. v. ațipi. 2. v. zăcea.

PIROTI vb. 1. a ațipi, a dormita, a moțăi, a picoti, (livr.) a somnola, (înv. și reg,) a aromi, a somnora, (reg.) a ajumi, a mătăli, a mocăi, a ochi, a picura, a pircoti, (Transilv.) a chircoti, (Mold.) a clipoci, (prin Olt.) a mocota, (Transilv.) a știulbica. (A ~ pe scaun.) 2. a boli, a tînji, a zăcea, (pop.) a gogi, (reg.) a zălezi, (Munt. și Olt.) a tiromi. (înv.) a lîncezi. (~ de o lună în pat.)