PIROMÉTRU, pirometre, s. n. Instrument folosit (în metalurgie) pentru măsurarea temperaturilor înalte. – Din fr. pyromètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte (folosit în metalurgie, energetică, chimie). /<fr. pyrometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROMÉTRU s.n. Instrument folosit în metalurgie pentru măsurarea temperaturilor foarte înalte. [< fr. pyromètre, cf. gr. pyr – foc, metron – măsură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROMÉTRU s. n. instrument în pirometrie. ♦ ~ ceramic = corp de formă piramidală din diferite amestecuri de materiale ceramice care se înmoaie la o anumită temperatură. (< fr. pyromètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pirométru s. n. (sil. -tru), art. pirométrul; pl. pirométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIROMETRU CERÁMIC s. (FIZ.) con pirometric, con Seger.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink