PÍRIC, -Ă adj. (Liv.) Referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii. Cf. gr. pyr, pyros – foc].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍRIC1 s. m. picior de vers greco-latin, opus spondeului, format din două silabe scurte. (< fr. pyrrhique, gr. pyrrhikhe)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍRIC2, -Ă adj. referitor la foc, la ardere și îndeosebi la focuri de artificii. (< it. pirico)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
piric (‹ adj. gr. πυρρίχιος, de la πυρρίχη, „o specie de dans războinic”, de la numele inventatorului său Πύρριχος). În prozodia* antică, picior (1) alcătuit din două silabe scurte: UU.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink