pirg1, pírguri, s.n. (înv.) turn (de apărare).
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pirg2, pírguri, s.n. (reg.) plantator cu care se fac găuri în pământ.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pirg (-guri), s. n. – Tun, fortăreață. Ngr. πύργος (Gáldi 228). Sec. XVIII, înv., împrumut cultural.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink