pirg¹ s [At: (a. 1849) DR. III, 739 / PI: ~uri / E: ngr πύργος] (Grî) Turn de apărare.

pirg² s [At: COMAN, GL. / Pl: nct / E: nct] (Reg) Plantator cu care se fac găuri în pământ.

pirg (-guri), s. n. – Turn, fortăreață. Ngr. πύργος (Gáldi 228). Sec. XVIII, înv., împrumut cultural.

pirg¹, pirguri, s.n. (înv.) turn (de apărare).

pirg², pirguri, s.n. (reg.) plantator cu care se fac găuri în pământ.