Definiția cu ID-ul 930169:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂIT2, -Ă, pipăiți, -te, adj. Care cade sau poate cădea sub simțul pipăitului; pipăibil, palpabil. Din visul meu de-o noapte, un zgomot m-a trezit. Eram tot om, tot formă, tot lucru pipăit. MACEDONSKI, O. I 53. El se teme... să se despartă de bănișorii lui siguri, pipăiți. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ Viu, concret. Toate uneltele și podoabele de fier, de bronz, de lut, de os sau de cărămidă arsă, dezgropate pe alocuri din mucezeala pămîntului, vorbeau cu alte mărturii pipăite despre viața aspră a acestor plugari, ciobani și ostași. C. PETRESCU, R. DR. 41. ◊ (Rar, adverbial) [în lucrare] se întrupează, pipăit, pentru o viață mai durabilă decît chiar a neamului său întreg, gîndiri și simțiri de veacuri ale acestuia. CARAGIALE, O. VI 244.