PIPIRIGÚȚ, pipiriguți, s. m. Mică plantă erbacee cu rizomul târâtor și cu tulpina cilindrică, terminată cu un spic de flori brune-verzui (Heleocharis palustris). – Pipirig + suf. -uț.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIPIRIGÚȚ s. (BOT.; Heleocharis palustris) (reg.) pipirig, rogoz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pipirigúț s. m., pl. pipirigúți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink