PIPERNICÍRE, piperniciri, s. f. Faptul de a se pipernici; piperniceală; închircire; sfrijire. – V. pipernici.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIPERNICÍRE s. chircire, degenerare, închircire, piperniceală, sfrijire, (reg.) șiștăvire. (~ a unei plante.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pipernicíre s. f., g.-d. art. pipernicírii; pl. pipernicíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIPERNICÍ, pipernicesc, vb. IV. Refl. (Despre animale, plante sau părți ale lor) A se opri din creștere, din dezvoltare sau a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice). – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PIPERNICÍ mă ~ésc intranz. A se opri din dezvoltare sau a-și micșora dimensiunile; a rămâne sau a deveni mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiții neprielnice); a se chirci; a se prizări. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIPERNICÍ vb. a se chirci, a degenera, a se închirci, a se sfriji, a se zgârci, (înv. și reg.) a scădea, (reg.) a se izini, a se șiștăvi, (prin Ban.) a se micicula, (Mold. și Bucov.) a se prizări, (prin Olt.) a se târcăvi. (Planta s-a ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pipernicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pipernicésc, imperf. 3 sg. piperniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. piperniceáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink