2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIPĂRA vb. I v. pipera.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. A pune piper (1) sau, p. ext., alte condimente (iuți) în mâncare. ♦ (Rar) A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). [Var.: pipăra vb. I] – Din piper.

pipera vt(a) [At: ANON. CAR / V: ~păra[1] (Pzi: și reg, pipăr), pinpăra / Pzi: ~rez / E: piper] (C. i. mâncăruri sau băuturi) 1 A presăra piper sau alte condimente, pentru a potrivi gustul, a iuți etc. 2 (Rar) A pișca la limbă, în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc. corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

piupăra[1] v vz pipera

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită greșit: pinpăra. Compară cu varianta piuper a cuvântului piper LauraGellner

PIPERA, piperez, vb. I. Tranz. (Și în forma pipăra) A pune piper într-o mîncare, pentru a-i potrivi gustul. ♦ Intranz. A avea gustul înțepător al piperului, a produce usturime. Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. – Variantă: pipăra (prez. ind. și: pipăr) vb. I.

A PIPERA ~ez tranz. 1) (mâncăruri, alimente) A condimenta cu piper; a drege cu piper. 2) reg. (produs alimentar) A trata cu ardei (pentru a da gust iute); a ardeia; a iuți. /Din piper

piperéz v. tr. Dreg cu piper: a pipera o cĭorbă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pipera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 piperea; conj. prez. 1 sg. să piperez, 3 să pipereze

pipera (a ~) vb., ind. prez. 3 piperea

pipera vb., ind. prez. 1 sg. piperez, 3 sg. și pl. piperea

Intrare: piperare
piperare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piperare
  • piperarea
plural
  • piperări
  • piperările
genitiv-dativ singular
  • piperări
  • piperării
plural
  • piperări
  • piperărilor
vocativ singular
plural
Intrare: pipera
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipera
  • piperare
  • piperat
  • piperatu‑
  • piperând
  • piperându‑
singular plural
  • piperea
  • piperați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • piperez
(să)
  • piperez
  • piperam
  • piperai
  • piperasem
a II-a (tu)
  • piperezi
(să)
  • piperezi
  • piperai
  • piperași
  • piperaseși
a III-a (el, ea)
  • piperea
(să)
  • pipereze
  • pipera
  • piperă
  • piperase
plural I (noi)
  • piperăm
(să)
  • piperăm
  • piperam
  • piperarăm
  • piperaserăm
  • piperasem
a II-a (voi)
  • piperați
(să)
  • piperați
  • piperați
  • piperarăți
  • piperaserăți
  • piperaseți
a III-a (ei, ele)
  • piperea
(să)
  • pipereze
  • piperau
  • pipera
  • piperaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pipăra
  • pipărare
  • pipărat
  • pipăratu‑
  • pipărând
  • pipărându‑
singular plural
  • pipărea
  • pipărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pipărez
(să)
  • pipărez
  • pipăram
  • pipărai
  • pipărasem
a II-a (tu)
  • pipărezi
(să)
  • pipărezi
  • pipărai
  • pipărași
  • pipăraseși
a III-a (el, ea)
  • pipărea
(să)
  • pipăreze
  • pipăra
  • pipără
  • pipărase
plural I (noi)
  • pipărăm
(să)
  • pipărăm
  • pipăram
  • pipărarăm
  • pipăraserăm
  • pipărasem
a II-a (voi)
  • pipărați
(să)
  • pipărați
  • pipărați
  • pipărarăți
  • pipăraserăți
  • pipăraseți
a III-a (ei, ele)
  • pipărea
(să)
  • pipăreze
  • pipărau
  • pipăra
  • pipăraseră
piupăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pipera, piperezverb

  • 1. A pune piper sau, prin extensiune, alte condimente (iuți) în mâncare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar A ustura, a pișca (în urma consumării unui aliment puternic condimentat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pipărușul pipără. PĂSCULESCU, L. P. 96. DLRLC
etimologie:
  • piper DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.