PIPĂITÚRĂ, pipăituri, s. f. (Rar) Pipăire. [Pr.: -pă-i-] – Pipăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIPĂITÚRĂ s. v. pipăit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pipăitúră s. f., g.-d. art. pipăitúrii; pl. pipăitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink