2 definiții pentru pioncăială
Explicative DEX
pioncăială sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ieli / E: pioncăi + -eală] (Mun) 1 Emitere de către curci a strigătului caracteristic speciei Si: pioncăit1 (1), pioncăitură (1), pioncăneală (1), pioncănit1 (1), pioncănitură (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-4 Pioncăneală (3, 5). 5 Migală.
Arhaisme și regionalisme
pioncăială, pioncăieli, s.f. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. pițigăială în vorbire. 3. vedere slabă; pioncăit, pioncănit. 4. migală.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pioncăială
pioncăială substantiv feminin
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||