PINÚLĂ, pinule, s. f. 1. Placă de metal având o deschizătură și un fir de vizare, care servește la stabilirea aliniamentelor de teren. 2. Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză de ferigă. – Din fr. pinnule.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PINÚLĂ ~e f. Instrument constând dintr-o placă de metal cu o deschizătură și un fir de vizare, folosit la stabilirea aliniamentelor de teren. /<fr. pinnule
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PINÚLĂ s.f. 1. Lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir subțire și care, montată la capetele unei alidade, servește la determinarea prin vizare a direcției aliniamentelor. 2. Pană mică, aripioară, aripă. ♦ Fiecare dintre frunzulițele care constituie o frunză compusă de ferigă. V. foliolă. [< fr. pinnule, cf. lat. pinnula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PINÚLĂ s. f. 1. lamă metalică în care este tăiată o fantă în a cărei axă se află un fir de vizare la capetele unei alidade, servind la determinarea aliniamentelor de teren. 2. pană mică, aripioară. 3. fiecare dintre foliolele care formează o frunză de ferigă. (< fr. pinnule)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pinúlă s. f., g.-d. art. pinúlei; pl. pinúle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink