5 definiții pentru pincă

Explicative DEX

pincă1 sf [At: DLR / Pl: ? / E: nct] (Reg) Trișcă.

pincă2 sf [At: BARBU, G. 406 / Pl: ? / E: nct] (Arg) Mită.

Etimologice

pincă (pinci), s. f. – (Arg.) Bani, parale. Germ. Pinke „cutia de bani la jocurile de cărți” (Vasiliu, GS, VII, 122).

Argou

pincă s. f. sg. 1. mită. 2. (intl.) bani mulți.

Arhaisme și regionalisme

pincă s.f. (reg.) vechi instrument muzical popular de suflat, făcut din trestie sau soc, fără găuri; trișcă.

Intrare: pincă
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pincă
  • pinca
plural
  • pinci
  • pincile
genitiv-dativ singular
  • pinci
  • pincii
plural
  • pinci
  • pincilor
vocativ singular
plural