PILO- elem. pili-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ², pile, s. f. 1. Dispozitiv (alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit) care transformă energia dezvoltată de un agent chimic, termic sau luminos în energie electrică. 2. (În sintagma) Pilă atomică = ansamblu de instalații care servește la producerea treptată și reglabilă a fisiunii nucleare în lanț; reactor (nuclear). 3. (Elt.; în sintagma) ◊ Pilă electrochimică = pilă de curent continuu. 4. (Ieșit din uz) Teanc, grămadă formată din lucruri de același fel puse unele peste altele. 5. Picior de pod executat din zidărie, din piatră, din beton sau din metal; contrafort de beton care întărește un baraj. 6. (Fam.), Sprijin, ajutor (ilegal) dat cuiva de o persoană influentă pentru obținerea unui avantaj; p. ext. persoană care acordă acest sprijin. ◊ Expr. (Fam.) A pune (sau a băga) o pilă = a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine, a solicita o protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine. A avea pile = a se bucura de protecția cuiva. – Din fr. pile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ¹, pile, s. f. Unealtă de oțel călit, având una sau mai multe fețe prevăzute cu numeroși dinți mărunți și ascuțiți, folosită la ajustarea manuală sau mecanică a unor obiecte dure. ♦ Ustensilă metalică în formă de lamă cu suprafața crestată, folosită la netezirea unghiilor (după tăierea lor). – Din sl. pila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ¹ píle f. 1) Unealtă de lăcătușărie, formată dintr-o bară de oțel călit, având pe toată suprafața crestături ascuțite, cu care se prelucrează prin șlefuire piese metalice. 2) Instrument mic în formă de lamă, prevăzut cu crestături și folosit la netezirea unghiilor (după tăiere). [G.-D. pilei] /<sl. pila
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ² píle f. 1) Dispozitiv care transformă diverse forme de energie (termică, chimică etc.) în energie electrică. 2) Picior de pod (din piatră, din metal etc.) care întărește un baraj. 3) fig. Ocrotire, sprijin acordat de o persoană cu funcție importantă. Are pile la minister. [G.-D. pilei] /<fr. pile
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ s.f. 1. Dispozitiv alcătuit din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ Pilă atomică = dispozitiv pentru producerea unei reacții nucleare. 2. (Constr.) Picior intermediar între culeele unui pod, făcut din zidărie, din beton sau din metal. 3. (Fam.) Manevră, intervenție, susținere nedreaptă a cuiva în scopuri necunoscute; sprijin nedrept, nemeritat. [< fr. pile, it. pila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ ~ atomică = reactor nuclear; ~ electrochimică = pilă de curent continuu. 2. (fam.) protecție, sprijin dat cuiva de o persoană influentă; (p. ext.) persoana însăși. ♦ a avea ĕ = a se bucura de protecția cuiva. 3. picior intermediar între culeele unui pod, din zidărie, beton sau metal. (< fr. pile)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ s. (FIZ.) pilă atomică v. reactor atomic; pilă electrică = element; pilă electrochimică = element galvanic; pilă fotovoltaică v. fotoelement; pilă secundară v. acumulator electric.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PÍLĂ s. v. cunoștință, minge, relație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pílă (píle), s. f. – 1. Rașpă. – 2. Protecție, recomandare. – 3. (Banat) Loc de copii. – Mr. pilă. Sl. pila „ferăstrău” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 255; Conev 660, cf. bg., sb., cr., ceh., rus. pila. – Der. pili, vb. (a fasona cu pila); pilitură, s. f. (pilit; ceea ce cade de la pilit).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pílă (píle), s. f. – 1. Grămadă, teanc. – 2. Dispozitiv ce transformă energia chimică în energie electrică (pilă electrică). Fr. pile.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

pílă (unealtă, dispozitiv electric, teanc, picior de pod) s. f., g.-d. art. pílei; pl. píle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

a băga o pilă expr. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine; a face trafic de influență.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a pune o pilă expr. 1. a interveni (în mod abuziv) în favoarea cuiva sau pentru sine. 2. a solicita protecție (ilegală) pentru cineva sau pentru sine.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a umbla cu pile expr. a face trafic de influență; a profita de pe urma traficului de influență.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

P.C.R. (iron.) abr. de la pile, cunoștințe, relații (prin analogie cu sigla Partidului Comunist Român)
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink