PILDUÍ, pilduiesc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. A lua model, exemplu de la cineva sau ceva; a trage o învățătură. ♦ Tranz. A învăța sau a îndruma pe cineva prin exemple. 2. Tranz. A aplica cuiva o pedeapsă severă (care să servească drept pildă și altora). 3. Tranz. A exemplifica, a ilustra. – Pildă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

A PILDUÍ ~iésc tranz. 1) A supune unei pedepse (spre a fi de învățătură pentru alții). 2) rar A ilustra prin pilde; a exemplifica. /pildă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE PILDUÍ mă ~iésc intranz. înv. A lua pildă de la cineva; a trage învățătură. /pildă + suf. ~ui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PILDUÍ vb. v. exemplifica, ilustra, imita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pilduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pilduiésc, imperf. 3 sg. pilduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pilduiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink