pildi [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: ~desc / E: pildă] 1-2 vi (Înv) A pildui (1-3). 3 vt (Mol) A face aluzie la cineva, a înțepa, a atinge cu vorba.

pildésc v. tr. Pop. Daŭ ca pildă, fac aluz. (maĭ ales ironic).

pildi, pildesc, vb. IV (înv.) a spune ceva pe ocolite, a vorbi în pilde, a spune pilde; a pildui.

pildí, pildesc, v.t. (înv.) 1. A spune ceva pe ocolite, a vorbi în pilde. 2. A trage de limbă; a celui: „[Pintea] a avut o drăguță și aia l-a pildit, să-i spuie ce are el, de-i așa de viteaz” (Bilțiu, 1999: 425). – Din pildui „a exemplifica, a ilustra” (MDA).