PILÁSTRU, pilaștri, s. m. Stâlp paralelipipedic prevăzut de obicei cu o bază și cu un capitel, care servește ca element de ornamentație sau de consolidare a unui zid. – Din fr. pilastre, it. pilastro.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PILÁSTRU ~ștri m. arhit. Element arhitectural în formă de stâlp paralelipipedic, prevăzut cu o bază și cu un capitel, care servește ca element decorativ sau de rezistență. /<fr. pilastre, it. pilastro
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PILÁSTRU s.m. Stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) care servește ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. [Pl. -ștri. / < fr. pilastre, it. pilastro].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PILÁSTRU s. m. stâlp (cu secțiune dreptunghiulară) folosit ca ornament sau pentru consolidarea unui zid. (< fr. pilastre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

pilástru s. m., art. pilástrul; pl. piláștri, art. piláștrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink