PIETRUÍT1 s. n. Pietruire. – V. pietrui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIETRUÍT2, -Ă, pietruiți, -te, adj. (Despre drumuri, șosele etc.) Acoperit cu piatră. – V. pietrui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIETRUÍT adj. v. pavat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIETRUÍT s. pavare, pavat, pietruire. (~ul unui drum.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pietruít s. n. (sil. -tru-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIETRUÍ, pietruiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi cu piatră un drum, o șosea etc. – Piatră + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cornel
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PIETRUÍ ~iésc tranz. (drumuri, curți, terenuri etc.) A acoperi cu piatră. /piatră + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PIETRUÍ vb. v. pava.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pietruí vb. (sil. -tru-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pietruiésc, imperf. 3 sg. pietruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pietruiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink