PIETÓN, pietoni, s. m. Persoană care umblă pe jos pe o arteră (cu trotuare) străbătută de vehicule. [Pr.: pi-e-] – Din fr. piéton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

PIETÓN ~i m. Persoană care merge pe jos pe o arteră de circulație cu trotuare. [Sil. pi-e-] /<fr. piéton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

PIETÓN s.m. Persoană care umblă pe jos; trecător. [Pron. pi-e-. / < fr. piéton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

PIETÓN s. m. persoană care circulă pe jos; trecător. (< fr. piéton)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PIETÓN s. trecător, (înv.) pedestru. (Erau puțini ~ pe stradă la ora aceea.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

pietón s. m. (sil. pi-e-), pl. pietóni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink