Definiția cu ID-ul 929939:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PIETATE s. f. 1. Spirit religios, cucernicie, evlavie, smerenie. Prin pietatea domnilor... [mănăstirea Neamțu] căpătă venituri însemnate. NEGRUZZI, S. I 214. 2. Iubire plină de respect; devotament, atașament. Am învățat a privi cu atenție și cu pietate înspre depozitul sacru al literaturii populare. SADOVEANU, E. 159. Această pietate a lui A. Russo pentru limba vie, cum e în popor, vine desigur și din priceperea lui. IBRĂILEANU, SP. CR. 114. Cele opt medalioane sculpturale... dasupra arcadelor laterale ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului Daciei. ODOBESCU, S. III 73. 3. (În expr.) Munte de pietate v. munte. – Pronunțat: pi-e-.