7 definiții pentru piericiune
Explicative DEX
piericiune sf [At: (a. 1642) CP 222 / V: păriți~[1], ~reci~, ~ițiune / Pl: ~ni / E: pieri + -ciune] 1-2 (Înv) Pieire (1-2). 3 (Înv; îs) Locul ~nii Loc de execuție a pedepsei capitale. 4 (Reg; îe) A da (pe cineva) ~nii A ucide. 5 Pieire (7). 6 (Bis; îoc mântuire, salvare) Pieire (8). 7 (Îe) A da ~nii A condamna la pieire. 8 (Rar) Efemeritate. 9 Pieire (13). 10 Pierzanie (3).
- Referința încrucișată recomandă această variantă în forma părițune — LauraGellner
părițune[1] sf vz piericiune
- În definiția principală, varianta de față este tipărită: părițiune — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piereciune sf vz piericiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pierițiune sf vz piericiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
PIERICIUNE s. v. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piericiune s. v. DECEDARE. DECES. DISPARIȚIE. MOARTE. PIEIRE. PRĂPĂDlRE. RĂPOSARE. SFÎRȘIT. STINGERE. SUCOMBARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
piericiune, piericiuni, s.f. (înv.) 1. pieire. 2. ofilire, uscare (a plantelor, a florilor). 3. efemeritate (faptul de a fi trecător, efemer).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||