pielma vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~mez / E: pielm] (Reg) A pielmui.

pĭelméz și -muĭésc v. tr. Vest. Amestec cu puțină făină de grîŭ: mălaĭ pĭelmat. – În Olt. și împĭelmez orĭ împelmez. La Agrb. Înt. 18, un fecĭor închelmat cumu-ĭ zidu (= robust).

pielma, pielmez, vb. I (reg.; despre făina de porumb) a se amesteca cu puțină făină de grâu pentru a face turte; a piemui.