piedestal sn [At: (a. 1834) URICARIUL, VIII, 192 / V: (înv) ped~ / Pl: ~e, (rar) -uri / E: fr piédestal] Suport înalt pe care se așază o statuie, o coloană, un obiect decorativ etc. corectat(ă)

PIEDESTAL, piedestale și piedestaluri, s. n. Suport pe care se așază un element arhitectural, o statuie, o vază etc. Puse îndată de-i ciopli pentru piedestaluri niște grosolane figuri. ODOBESCU, S. III 73. ◊ Fig. Era o absurditate a ridica pe piedestal numai o singură patimă și a-i da privilegiul de a fi exprimată în forme poetice. GHEREA, ST. CR. I 144.

PIEDESTAL s.n. Suport, picior de susținere pentru o statuie, o coloană etc. [Pron. pie-, pl. -le, -luri. / cf. fr. piédestal, it. piedestallo].

PIEDESTAL s. n. suport pentru o statuie, un vas, o coloană etc. (< fr. piédestal, it. piedestallo)

PIEDESTAL ~uri n. Postament pentru fixarea unei statui sau a unui obiect decorativ; soclu. [Pl. și pedestale] /<fr. piédestal

piedestal n. baza unei statue sau coloane.

*pĭedestál n., pl. e și urĭ (fr. piédestal, d. it. piedestallo și piedistallo, adică piè di stallo, picĭor de „stal”, de loc; sp. pedestal. V. stal). Suportu uneĭ statue, unuĭ obelisc, uneĭ coloane. Fig. Ceĭa ce servește cuĭva ca să se înalțe, treaptă. – Și pe-.

pedestal sn vz piedestal

*pedestál, V. pĭedestal.

!piedestal (desp. pie-) s. n., pl. piedestaluri

piedestal (pie-) s. n., pl. piedestaluri/piedestale

piedestal s. n. (sil. pie-), pl. piedestaluri/piedestale

piedestal

piedestal, -le.

PIEDESTAL s. postament, soclu. (~ al unui bust.)

PIEDESTAL s. postament, soclu. (~ al unui bust.)