7 definiții pentru „picui”   conjugări

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

PICUÍ, picuiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A picura (2). – Pic1 + suf. -ui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de oprocopiuc | Semnalează o greșeală | Permalink

picuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 picuiáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

PICÚI s. v. creastă, creștet, culme, pisc, vârf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

picuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. picuiésc, imperf. 3 sg. picuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. picuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

picúi1, picúie, vb. IV (reg.) 1. vârf ascuțit, pisc. 2. (în forma păcui) mică insulă aluvionară în apele Dunării. 3. piatră din care se face cutea (gresia) pentru ascuțit coasa.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

picuí2, picuiésc, vb. IV (reg.) 1. a picura. 2. a moțăi, a dormita, a picoti.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink